rulururu

post Rest in peace, you diseased genius!

June 23rd, 2008

Filed under: Din ce am descoperit la altii — andrei.gherghe @ 7:05 pm

Related by: Yahoo! News

George CarlinLOS ANGELES - Seven Words You Can Never Say on Television. Some People Are Stupid. Stuff. People I Can Do Without. George Carlin, who died of heart failure Sunday at 71, leaves behind not only a series of memorable routines, but a legal legacy: His most celebrated monologue, a frantic, informed riff on those infamous seven words, led to a Supreme Court decision on broadcasting offensive language.

The counterculture hero’s jokes also targeted things such as misplaced shame, religious hypocrisy and linguistic quirks why, he once asked, do we drive on a parkway and park on a driveway?

Carlin, who had a history of heart trouble, went into St. John’s Health Center in Santa Monica on Sunday afternoon complaining of chest pain and died later that evening, said his publicist, Jeff Abraham. He had performed as recently as last weekend at the Orleans Casino and Hotel in Las Vegas.

“He was a genius and I will miss him dearly,” Jack Burns, who was the other half of a comedy duo with Carlin in the early 1960s, told The Associated Press.

The actor Ben Stiller called Carlin “a hugely influential force in stand-up comedy. He had an amazing mind, and his humor was brave, and always challenging us to look at ourselves and question our belief systems, while being incredibly entertaining. He was one of the greats.”

Carlin constantly breached the accepted boundaries of comedy and language, particularly with his routine on the “Seven Words” all of which are taboo on broadcast TV to this day.

When he uttered all seven at a show in Milwaukee in 1972, he was arrested on charges of disturbing the peace, freed on $150 bail and exonerated when a Wisconsin judge dismissed the case, saying it was indecent but citing free speech and the lack of any disturbance.

When the words were later played on a New York radio station, they resulted in a 1978 Supreme Court ruling upholding the government’s authority to sanction stations for broadcasting offensive language during hours when children might be listening.

“So my name is a footnote in American legal history, which I’m perversely kind of proud of,” he told The Associated Press earlier this year.

Despite his reputation as unapologetically irreverent, Carlin was a television staple through the decades, serving as host of the “Saturday Night Live” debut in 1975 noting on his Web site that he was “loaded on cocaine all week long” and appearing some 130 times on “The Tonight Show.”

He produced 23 comedy albums, 14 HBO specials, three books, a few TV shows and appeared in several movies, from his own comedy specials to “Bill and Ted’s Excellent Adventure” in 1989 a testament to his range from cerebral satire and cultural commentary to downright silliness (sometimes hitting all points in one stroke).

“Why do they lock gas station bathrooms?” he once mused. “Are they afraid someone will clean them?”

In one of his most famous routines, Carlin railed against euphemisms he said have become so widespread that no one can simply “die.”

“‘Older’ sounds a little better than ‘old,’ doesn’t it?,” he said. “Sounds like it might even last a little longer. … I’m getting old. And it’s OK. Because thanks to our fear of death in this country I won’t have to die I’ll ‘pass away.’ Or I’ll ‘expire,’ like a magazine subscription. If it happens in the hospital they’ll call it a ‘terminal episode.’ The insurance company will refer to it as ‘negative patient care outcome.’ And if it’s the result of malpractice they’ll say it was a ‘therapeutic misadventure.’”

Carlin won four Grammy Awards for best spoken comedy album and was nominated for five Emmys. On Tuesday, it was announced that Carlin was being awarded the 11th annual Mark Twain Prize for American Humor, which will be presented Nov. 10 in Washington and broadcast on PBS.

“Nobody was funnier than George Carlin,” said Judd Apatow, director of recent hit comedies such as “Knocked Up” and “The 40-Year-Old Virgin.” “I spent half my childhood in my room listening to his records experiencing pure joy. And he was as kind as he was funny.”

Carlin started his career on the traditional nightclub circuit in a coat and tie, pairing with Burns to spoof TV game shows, news and movies. Perhaps in spite of the outlaw soul, “George was fairly conservative when I met him,” said Burns, describing himself as the more left-leaning of the two. It was a degree of separation that would reverse when they came upon Lenny Bruce, the original shock comic, in the early ’60s.

“We were working in Chicago, and we went to see Lenny, and we were both blown away,” Burns said, recalling the moment as the beginning of the end for their collaboration if not their close friendship. “It was an epiphany for George. The comedy we were doing at the time wasn’t exactly groundbreaking, and George knew then that he wanted to go in a different direction.”

That direction would make Carlin as much a social commentator and philosopher as comedian, a position he would relish through the years.

“The whole problem with this idea of obscenity and indecency, and all of these things bad language and whatever it’s all caused by one basic thing, and that is: religious superstition,” Carlin told the AP in a 2004 interview. “There’s an idea that the human body is somehow evil and bad and there are parts of it that are especially evil and bad, and we should be ashamed. Fear, guilt and shame are built into the attitude toward sex and the body. … It’s reflected in these prohibitions and these taboos that we have.”

Carlin was born on May 12, 1937, and grew up in the Morningside Heights section of Manhattan, raised by a single mother. After dropping out of school in the ninth grade, he joined the Air Force in 1954. He received three court-martials and numerous disciplinary punishments, according to his official Web site.

While in the Air Force he started working as an off-base disc jockey at a radio station in Shreveport, La., and after receiving a general discharge in 1957, took an announcing job at WEZE in Boston.

“Fired after three months for driving mobile news van to New York to buy pot,” his Web site says.

From there he went on to a job on the night shift as a deejay at a radio station in Fort Worth, Texas. Carlin also worked variety of temporary jobs, including carnival organist and marketing director for a peanut brittle.

In 1960, he left with $300 and Burns, a Texas radio buddy, for Hollywood to pursue a nightclub career as comedy team Burns & Carlin. His first break came just months later when the duo appeared on Jack Paar’s “Tonight Show.”

Carlin said he hoped to emulate his childhood hero, Danny Kaye, the kindly, rubber-faced comedian who ruled over the decade Carlin grew up in the 1950s with a clever but gentle humor reflective of the times.

It didn’t work for him, and the pair broke up by 1962.

“I was doing superficial comedy entertaining people who didn’t really care: Businessmen, people in nightclubs, conservative people. And I had been doing that for the better part of 10 years when it finally dawned on me that I was in the wrong place doing the wrong things for the wrong people,” Carlin reflected recently as he prepared for his 14th HBO special, “It’s Bad For Ya.”

Eventually Carlin ditched the buttoned-up look for his trademark beard, ponytail and all-black attire.

But even with his decidedly adult-comedy bent, Carlin never lost his childlike sense of mischief, even voicing kid-friendly projects like episodes of the TV show “Thomas the Tank Engine and Friends” and the spacey Volkswagen bus Fillmore in the 2006 Pixar hit “Cars.”
Carlin’s first wife, Brenda, died in 1997. He is survived by wife Sally Wade; daughter Kelly Carlin McCall; son-in-law Bob McCall; brother Patrick Carlin; and sister-in-law Marlene Carlin.

post Concluzii de manager, cu nervii-ntinsi pana la cer

June 6th, 2008

Filed under: Jurnal, BusinessLOG — andrei.gherghe @ 3:11 pm

Unii oameni au nevoie atat de mare sa fie “condusi”, incat daca nu le spui ca au voie sa mearga pana la baie, se caca pe ei.

post Decizii [Ganduri catre mine]

May 29th, 2008

Filed under: Jurnal — andrei.gherghe @ 10:50 pm

Sunt momente in care iti dai seama ca ideile in care credeai atat de mult pana atunci se dovedesc a fi luat intorsaturi radicale. Perceptia ta asupra lor se schimba radical, puse fiind in(tr-o alta) lumina. Atat timp cat argumentele stau in picioare, procesul prin care treci este unul de formare. Iar atunci este cazul sa iei decizii.

Chiar daca ai fost dezamagit de adevarul care ti s-a aratat, nu trebuie in nici un caz sa cedezi sau, mai rau, sa te ambitionezi prosteste sa duci ideea mai departe, doar din orgiliu sau naivitate. Si chiar daca realizezi ca, luand decizia agresiva de a-ti urma propriul drum, risti sa jignesti sau sa aparent tradezi oamenii care te-au dezamagit prin (in)actiunea lor ce a determinat esecul, trebuie sa tii capul ridicat si sa pasesti ferm.

Atunci cand vine vorba de activitati profane, sentimentalismul sa nu uiti ca este sacru. Prin urmare, nu poti fii un profan sensibil. Cred insa ca poti fii profan si sacru in mod simultan, atat timp cat iti pastrezi doza de realism si nu uiti unde este locul si momentul pentru felul potrivit de a fi.

Iar cand ai luat o asemenea decizie, sa nu fii nici relaxat pe motiv ca ai scapat de problema si ca ai parte de un nou inceput. Trebuie sa-ti pastrezi concentrarea pentru ca de aceasta data sa nu repeti greselile anterioare. Altfel, vei ajunge in acelasi punct mort, dar cu niste timp (si tot ce implica acesta) in plus ucis.

Straduieste-te sa nu uiti ce iti doresti sa realizezi si iti vei pastra astfel entuziasmul si vointa de a fi, de a face. Nu te lasa daramat de relele care ti se petrec, crezi tu, pe nedrept, ci cauta sa fii mai puternic in fata ta si a celorlalti.

Fii totusi intelegator cu cei care sunt in preajma ta. Nu trebuie sa te transformi intr-un sceptic incurabil in relatia ta cu cei din jur, mai vechi sau mai noi. Atat timp cat reusesti sa devii corect fata de tine si sa stii ce scopuri vrei sa atingi, poti ramane pamantean si, atunci cand este cazul, sacru. Iar asta fara sa ranesti nici oamenii din jur si nici pe tine.

Mai mult decat atat, nu lua ce tocmai ai citit ca atare. Constata pe propria piele.

post Nu citesc Andrei Gheorghe

May 23rd, 2008

Filed under: Jurnal, Fotolog, pro test — andrei.gherghe @ 10:08 pm

Nu nimic, Andrei GheOrghe. Exceptand subiectivismul pe care-l manifest datorita deselor si iritantelor ocazii in care numele-mi este confundat cu al sau, (dada, stiu, oamenii citesc primele si ultimele litere dintr-un cuvant pe motiv de “hai mai repede”) - incepand de la strigarile de catalog din salile scolii, liceului, facultatii mintale etc si pana la glumele fara delikat de tipul “credeam ca ala de la 13-14 haha, ce gluma spontana am facut eu, pun pariu ca n-a mai zis-o nimeni pe asta” de care m-as fi lipsit fara vreun vag regret - prenumele meu, asociat cu numele de “Gheorghe” ma sacaie si pentru ca lumea tinde sa asocieze, voluntar sau nu, identitatea mea cu a lui.

Drept dovada, imaginea care apare undeva pe aici. Mi-a fost adusa la cunostinta informatia cum ca persoana care a facut link catre blog-ul meu, pe langa faptul ca mi-a gherluit numele (desi link-ul este corect), traieste cu impresia ca face trimitere catre blogul popolarului Gheorghe.

Daca peste greseli involuntare si glumite cu ras din rat pot sa trec fara sa ma doara la orgoliu, despre treaba asta nu stiu ce sa spun. Ma simt confuz. E de bine? Nu poate sa fie!

Eu sunt a lu’ Gherghe, nu a lu Gheorghe. Dar, mult mai important, nu sunt Gheorghe (reciproca fiind valabila).

Acum, cand m-am hotarat sa inchei, mi-am dat seama de inutilitatea notarii faptului. Sa am pardon, este complet neinteresant. Poate doar, a fi invatatura de minte pentru cei ce recomanda fara sa stie continutul.

Am primit de curand o carte de Cioran, a carei coperti este foarte noua (ca stil). Privind situatia prin analogie, judecand dupa aceasta, persoana care a facut recomandarea mai sus mentionata, ar fi putut recomanda cuiva cartea asta, ca fiind una buna. Scrisa de ala care a scris “De ce iubim femeile” si “Alchimistul”.

post Nu am!

May 13th, 2008

Filed under: Jurnal — andrei.gherghe @ 11:12 pm

Droguri, deci nu-s destul de cautat.

post Pana nu faci nu crezi!

May 11th, 2008

Filed under: Jurnal, Din ce am descoperit la altii — andrei.gherghe @ 6:46 pm

Click aci (duce catre filmuletul pe youtube).

post Nu ma prind

May 11th, 2008

Filed under: Jurnal — andrei.gherghe @ 6:27 pm

Deseori mi se spun lucruri intr-un mod atat de direct incat nu ma prind. Pun prea mult accent pe vorbe, am impresia.

Un indiciu este faptul ca eu nu privesc niciodata ochii, ci doar gura. Nici nu ar mai trebui sa scriu faptul ca limbajul corpului spune atat de mult. Iar eu il ignor, nu ca nu-s in stare sa-l inteleg.

Mai am de lucrat la increderea in mine insumi. Plus de asta, asta-i un moment in care accept ideea de selectie naturala. Ma straduiesc sa-l speculez.

post Ganduri intamplator de potrivite

May 3rd, 2008

Filed under: Jurnal — andrei.gherghe @ 9:53 pm

Problema majora cu dragostea este ca ea se petrece in capul nostru, nu intre noi;

Iar cand cineva iti spune ca a trait acelasi sentiment, habar nu are despre ce vorbeste. Spun asta avand convingerea ca a trait totusi propriul sentiment, care poate a avut o vibratie similara. O chestiune de memorie involuntara, unde mirosul este inlocuit de zgomotul celuilalt.

Perceptia mea asupra lucrurilor este de alta natura. Am o fire mai romantica, cu parfum dulce de cum am crescut. Dar pe care nu-l mai simte nimeni in jurul meu, in ziua de azi, unde traiesc.

Refuz din toata fiinta sa ma schimb. Am incercat asta si am fost mai cautat. Dar m-am urat. Si am revenit la mine. Numai aici ma voi simti vreodata eu.

post Serile Tragicului Studentesc

March 25th, 2008

Filed under: Jurnal, pro test — andrei.gherghe @ 1:15 am

Am fost in seara asta la “Serile Teatrului Studentesc“, eveniment organizat de Sindicatul Studentilor din Cibernetica, unde s-au jucat piesele “Comedia Zorilor”, de Mircea Stefanescu (Trupa GMG Esperom), “Ce formidabila harababura”, de Eugen Ionesco (Trupa Calandrinon) si, in cele din urma, “Crize”, de Mihai Ignat (trupa arlechino).

Nu intamplator am scris “trupa arlechino” fara majuscule. Mai intai pentru ca, in opinia mea, nu merita titlul de trupa de teatru, iar apoi pentru faptul ca ceea ce au facut ei pe scena in seara asta nu cred ca-i demn nici de “vacanta mare” (nici aici lipsa majusculelor nu este intamplatoare).

Ce au facut? Au luat scenariul si l-au transpus intr-o interpretare perversa, mizerabila, jalnica, pe care nici macar nu o sa o descriu, pentru ca.. nu merita. Toate astea pe scena salii de spectacole a Teatrului Ion Creanga si in fata unui juriu format din oameni precum Mihai Lungeanu (regizor la Teatrul Radiofonic), sau Alice Barb (regizor la Teatrul National Bucuresti).

Parte a publicul din sala, avand in spate sute de ore de audienta la kanal d si la alte rebuturi similare, a aplaudat cu frenezie spectacolul obsen si lipsit de substanta cenusie al baietilor si fetelor care faceau pe scena glume de maidan, fara urma de tehnica teatrala. Vasazica, nici vorba de a sugera obscenul, ei preferand varianta mult mai la indemana - de a-l prezenta explicit.

Si au reusit, intr-adevar, un lucru (pe langa faptul ca si-au amuzat prietenii nefericiti din punct de vedere intelectual, veniti la evenimentul cu intrare gratuita): sa irite membrii juriului atat de tare incat acestia si-au exprimat la sfarsitul serii intentia de a nu mai participa in urmatoarele seri si editii si, mai mult, sa-si bata joc de munca celor care s-au chinuit de luni de zile sa organizeze Serile Teatrului Studentesc.

Prin urmare, felicitari trupei arlechino! Va prevad o cariera stralucita in showbiz-ul romanesc, mai ales ca Doru Octavian Dumitru apare din ce in ce mai rar pe micile ecrane.

Vom uita insa de aceste mici suparari si nu vom perminte tragicului existentei unor “asa-zisi” sa ne murdareasca pasiunea si dorinta de a continua un proiect cu atat de mult suflet. In schimb, ne vom aduce aminte ca, de zece ani, studenti ai facultatii de Cibernetica, din ASE, organizeaza cu succes Serile Teatrului Studentesc. Si cu siguranta o vor face multi ani de acum inainte.

post Despre business, pe fata, fetelor [pentru ca asa a vrut Ana]

January 28th, 2008

Filed under: Necategorisit — andrei.gherghe @ 2:07 am

In continuarea textului anterior, relatez consecintele logice, dezvaluite in dialog cu Ana (ea nu cred ca are blog, dar, nu-i chiar atat de virtuala precum Dimulescu). Se recomanda citirea “Despre business, pe fata” inainte, pentru sens in idei. Fetelor, iata, la fel de pe fata:

Ana: Thea P: asears n am keltuit niciun ban

Thea P: am iesit cu decolteu

Ana: )))))

Andrei: va iubesc pe toate!

Andrei:

Ana:

Andrei: frate, un lucru magnific aveti voi, domnisoarele

Andrei: mai precis voi, acestea mai lucide

Ana: tzatze?

Andrei: nununu

Ana:

Andrei: mintea cum sa le folositi!

Ana: atunci ma incadrez)

Ana: a..

Ana: da..

Ana: eram in club a

Ana:

Ana: in fine

Ana: mi-a cumparat unu toata noaptea de baut

Ana: si mie..si lalei si lui teo..

Ana: dupa vreo 3-4 ore mi-am cerut scuze si l-am intrebat…inca o data …cum il cheama

Andrei: si ti-a lasat si bani

Andrei: ala, nu>?

Andrei:

Ana: da

Ana: lui teo

Ana: era unu in coolcar

Ana: cat*

Ana: si le-a platit consumatia…i-a dat lui teo 1 mil pe o sapca de 200 de mii..

Ana: le-a urmarit pana in expirat….le-a platit intrarile..

Ana: si dupa…na..a disparut

Andrei: corect

Andrei: eu imi asum conditia

Andrei: de posesor de erectii

Andrei: si ma supun constient

Andrei: macar atat pot face

Ana: )

Andrei: dupa ce am constatat puterea tatelor si a celorlalte accesorii de gen pe propria-mi piele

Ana:

Andrei: am invatat sa ma bucur de ele fara sa-mi fac iluzii despre romante inexistente

Andrei: precum cele din textul anterior (spun asta pentru ca intentionez sa postez si ce se vede acum)

Andrei:

Ana: bai…nu te contrazic….e genial sentimentul…de la faptul ca e ft caterinca…pana la practicitatea fenomenului…nu mereu ai bani…puii mei..e ft tare…dar cateodata chiar imi/ne dorim sa fie mai mult de atat…

Ana: )

Ana: ok

Andrei: zice frate-miu ca-n doua minute vrea net (avem o singura teava)

Andrei: ceea ce ma supara, ca-mi intrerupe momentul de claritate

Andrei: acel mult mai mult

Andrei: este, in mod cert, o tinta universala

Andrei: indiferent de cat de negata ar fi de unii sau altii

Andrei: preferabil este ca el sa nu fie planificat, precum inmormantarea lui dimulescu

Ana: bai asa credeam si eu…dar…

Andrei: pentru ca, spre deosebire de aia

Ana: stai linistit…nici dimulescu nu vrea sa moara prea curand

Andrei: asta nu constituie o certitudine

Andrei: evident

Andrei: mai vrea si el niste tata pana atunci

Ana: daca se poate…moca

Ana:

Andrei: si cum nu se poate insa

Andrei: va trebui sa mai faca niste business, pe fata

Andrei: treaba care, combinat cu subiectul nostru

Andrei: il va duce fix acolo!

Andrei: *combinata, corectez. sa nu zica oamenii pe fata ca am probleme majore cu gramatica

Andrei: cu asta cred ca avem un text bun de publicat

Ana: se va numi…”despre business, pe fata, fetelor”

Andrei: il pun acum, dau vestea, ne bucuram si continuam demersurile despre a face bani si a-i sparge apoi in club a pe decolteuri, ca pana la tate e drum mai lung

Andrei: pentru ca si tu esti posesoare de accesorii, ma vad nevoit

Andrei: sa-l intitulez asa.

ruldrurd
Next Page »